Calendarul gradinii de legume FEBRUARIE - Se incearca semintele sanatoase punand cateva din ele sa incolteasca in muschi sau nisip umezit. - Livada doarme sub amortirea iernii; in zilele frumoase se pot curata pomii de frunzele uscate - in ele se ascund dusmani din primavara; tot in aceste zile se sapa pomii la radacina si se pune gunoi, se acopera cu pamant sapat, sau se aduna zapada la radacina lor. - si pamantul are viata lui; din cand in cand nu strica sa se puna pe el gunoi. Pe straturile de langa casa se pune gunoi de pasari, cenusa pentru ingrasarea pamantului. MARTIE - replicatul rasadurilor in cuburi sau ghivece nutritive destinate culturilor timpurii de camp (tomate, ardei, vinete) - insamantarea in rasadnite sau solarii incalzite biologic a legumelor destinate culturilor de vara (varza, tomate) - plantarea in prima jumatate a lunii in solarii sau tunele a verzei timpurii, conopidei timpurii si gulioarelor - plantatul si semanatul din timp a mazarei, verzei si conopidei timpurii, a cepei din arpagic si samanta, a usturoiului de primavara, a morcovului, patrunjelului, spanacului, ridichii de luna, etc. - in a doua jumatate a lunii se planteaza in rasadnite castravetii, ardeii - se pregatesc solariile pentru tomate, ardei, vinete - se continua protejarea verdeturilor cu polietilena si recoltarea verdeturilor produse in sistem fortat - se practica supraaltoirea pomilor (unde e cazul) dupa metoda prin despicatura, copulatie sau triangulatie - fertilizarea suplimentara cu azot - dezgropatul si demusuroitul vitei de vie - se face taierea radacinilor pornite din altoi (taierea de rodire si copcitul) - in legumicultura se continua dezinfectarea rasadnitelor, solariilor, cu formalina sau sulfat de cupru; - pomii fructiferi se pot stropi cu solutie sulfo-calcica, impotriva fainarii; peste 2 saptamani se mai face o stropire impotriva moniliei, cu o solutie pe baza de cupru. Tot in aceasta luna putem pregati terenul pentru plantarea de noi pomi fructiferi: se sapa si se gunoieste pentru a fi reavan, apoi, spre sfarsitul lunii, se pot planta. APRILIE - pana la mijlocul lunii aprilie se mai pot planta in gradina: - radacinoasele (morcovi, patrunjel, pastarnac) in randuri, distanta de 25 cm; salata, spanacul; - se seamana soiuri de mazare tarzie, sfecla rosie si samanta de ceapa; - de la mijlocul lunii incepe: - plantatul varzoaselor, guliei si conopidei; - semanatul cartofilor preincoltiti la distanta de 70 cm intre randuri, iar pe rand, intre cuiburi, 30-40 cm, la adancimea de 10 cm; - semanatul fasolei, castravetelui, pepenelui si dovlecelului; - se mai poate semana inca sfecla rosie la 30 cm intre randuri; - plantarea telinei la distanta de 40 cm intre randuri si pe rand; - semanatul porumbului; - semanatul florilor anuale, plantatul trandafirilor, al daliilor, gladiolelor, crinilor; - la sfarsitul lunii se poate planta rasadul de rosii timpurii si ardei; - Atentie la semanat! Combinatii bune: morcovi-mazare, semanate alternativ; ceapa-morcov, semanate alternativ; ceapa-sfecla rosie-gulie; cartof timpuriu-mazare; cartof-fasole sau ridiche de luna cu fasolea. Combinatii rele: ceapa-usturoi; morcov-patrunjel; mazare-fasole; castravete-cartof; - �n livada se uda bine pomii fructiferi plantati in primavara si se incepe pregatirea pentru stropitul lor. MAI - incepe plantarea rasadurilor de legume. Vom planta rasadurile de ardei, rosii, castraveti, varza, gulie, conopida, broccoli, telina, ceapa (din seminte), praz, vinete; - inainte de plantarea rasadurilor este necesar sa faceti o erbicizare a solului cu urmatoarele substante: Dithane 0,5%, Captan 5%, Merpan 0,5%. De asemenea, uneltele trebuie dezinfectate cu solutie de Carbetox 0,4% sau sulfat de cupru 2-3%. - plantarea rasadurilor de varza timpurie, conopida, broccoli si castraveti se face numai pe pamant umed, la o temperatura de 7-10 grade Celsius. daca nu a plouat, udati terenul, operatiune care se repeta si dupa plantare; - rasadurile vor avea roade dupa 50-60 de zile, timp in care trebuie sa prasiti de 2 ori si sa udati din 10 in 10 zile. Controlati mereu rasadurile pe masura ce cresc si nu ezitati sa folositi insecticide daca vor aparea paraziti: purici, fluturi, muste. IUNIE - daca nu ai reusit sa termini plantarea rasadurilor de legume in luna mai, ai timp doar la inceputul lunii iunie sa plantezi rasadurile de rosii, ardei si vinete; - pe soluri fertilizate cu ingrasamant organic planteaza conopida, varza de toamna, varza rosie, varza de Bruxelles, gulia de toamna si broccoli; - foloseste culturile succesive pe parcele eliberate dupa ceapa verde, salata, spanac, mazare si gulioare. �n vederea infiintarii culturilor duble cureti terenul de resturile vegetale, sapi si nivelezi pamantul. Poti cultiva fasole, ridichi de toamna, castraveti de toamna; - este perioada pentru palisarea, copilirea si carnatirea rosiilor timpurii; - daca ai vita de vie, continua legarea lastarilor, copilitul si carnatitul (indepartarea varfurilor tuturor lastarilor mai vigurosi). Daca ai timp suficient, aranjeaza frunzele vitei in asa fel incat ciorchinii sa aiba mai multa lumina, mai mult soare. Stropeste via contra manei, fainarii si putregaiului; - intinde castravetii timpurii din sera pe sfoara. Daca frunzele nu sunt ridicate pe sfoara, castravetii nu vor avea lumina si nu se vor coace; - continua prasitul. Plivitul, raritul si irigarea zarzavaturilor si combaterea bolilor si daunatorilor la legume. IULIE - Atentie! Rosiile care incep sa se maneze pot fi salvate prin ruperea regulata a frunzelor si indepartarea fructelor stricate. AUGUST - grabeste strangerea cepei, dar inainte de depozitare pastreaz-o la soare cateva zile; - continua recoltarea castravetilor pentru muraturi; - strange rosiile pentru sucuri si bulion, dar nu uita sa continui copilitul si carnitul lor; - spre sfarsitul lunii poti incepe recoltarea cartofilor, dupa o prealabila verificare daca s-au maturat suficient; - fasolea uscata pentru consum se aduna, se despoaie si se mai pastreaza la soare cateva zile inainte de depozitare; - pentru o productie sporita de ardei vei continua fertilizarea cu azot si potasiu; - continui recoltarea vinetelor, ardeilor, verzei de vara, pepenilor galbeni si verzi; - in livezi incepe adunarea merelor de vara (imediat dupa ce roua s-a uscat) si se continua recoltarea piersicilor si a caiselor tarzii; - incep sa se coaca strugurii timpurii, dar atentie, acestia nu se recolteaza decat daca sunt complet copti, caci altfel sunt acri; - nu uita sa semeni pe sol bine maruntit salata, pentru obtinerea rasadului de plantat la inceputul lunii octombrie; - daca vrei sa ai hrean cu radacina dreapta si groasa, indeparteaza radacinile laterale; - pe terenuri eliberate se poate semana spanac, morcov si patrunjel, pentru productia de primavara. SEPTEMBRIE - acum este momentul strangerii semintelor pentru primavara. La tomate, se aleg fructele mari, specifice soiului, sanatoase, coapte bine. Rosiile se zdrobesc bine, se pun in vase cu apa, unde se spala bine. Dupa ce s-au spalat se indeparteaza de pe seminte resturile de pulpa si se lasa apa sa se linisteasca. Semintele bune se lasa la fund, in timp ce semintele seci plutesc la suprafata. Semintele bune se spala bine si se pun la uscat, la soare. Cand s-au uscat trebuie sa aiba o culoare albicioasa-argintie. �n medie la 10 kg tomate se obtin 30-50 g samanta ( in functie de soi). La ardei, pentru extragerea semintelor se taie fructul in jurul coditei, apoi se scot semintele (codita cu seminte se aseaza pe un ziar si cu mana se desprind semintele). Acestea se spala in apa, se separa semintele bune de cele seci prin punerea lor in apa si decantarea apei. Se usuca la umbra, iar semintele se rasfira intr-un strat subtire (1-2 cm). Din cand in cand se rascolesc cu mana, pentru a se usca mai repede. Cand sunt uscate au o culoare galben-aurie. Se pastreaza pana in primavara in pungi de hartie. Din 15 kg ardei se pot obtine in medie 100 g samanta. La vinete, cand fructele au ajuns la maturitate, se zdrobesc, se toaca marunt, apoi pulpa se pune intr-un vas cu apa, unde se freaca bine cu mainile pentru a separa semintele de pulpa. Semintele bune sunt grele si se lasa la fundul apei, separate de cele seci, usoare, care raman la suprafata. Cele bune se spala, se usuca la umbra si apoi se pun in pungi de hartie. La castraveti se aleg fructele mari, galbene, care au ajuns la maturitate. Se lasa la soare 6-7 zile, dupa care se extrag semintele. Se taie longitudinal fructul si cu o lingura se scot semintele, se spala si se lasa in apa. Apoi, dupa cateva ore acestea se desprind usor de mucilagiile care le inconjoara. Semintele bune raman la fundul vasului, se scurg, se usuca la soare in strat subtire de 1-2 cm, cat mai repede, pentru a nu se innegri. La salata, semintele ajung la maturitate la 25-30 de zile de la inflorire. Plantele se taie, se fac snop, se duc la umbra pentru uscare. Dupa o saptamana snopii se scutura bine deasupra unui ziar, se vantura si ramane samanta buna, care se pastreaza in pungi de hartie. La ceapa, semintele se recolteaza dimineata, pe roua, pentru a nu se scutura. Se taie cu tija intreaga, se fac snopi mici, se usuca la umbra, dupa care se scutura capsulele, sa iasa semintele, care sunt de culoare neagra. Se vantura semintele si se pun la uscat in strat subtire. OCTOMBRIE - se scot cartofii de toamna; - morcovii, patrunjelul, pastarnacul se scot pe timp uscat, se zvanta, se curata de frunze si se depoziteaza in pivnita; - se recolteaza ultimii ardei, care au devenit dulci si carnosi; - rosiile necoapte se pot smulge din vrejuri cu tot si se pun la adapost si intuneric, unde se coc; - se recolteaza varza si se pune la murat; - se recolteaza vinetele, ardeii, guliile, morcovii, patrunjelul, pastarnacul, telina; - se recolteaza gogonelele, care pot fi puse la murat sau pot fi depozitate in pivnita sau in incaperi mai calduroase, unde cu timpul se inrosesc si se pot consuma ca rosii coapte. Se vor depozita numai gogonelele sanatoase; pivnita inainte de depozitare trebuie aerisita, curatata si dezinfectata; - se defriseaza terenul de resturile vegetale si se pregateste terenul in vederea fertilizarii; - se sapa terenul, pe masura ce s-au recoltat ultimele legume; - Nu uita! Pentru a avea legume proaspete primavara devreme, este timpul sa le cultivam - ceapa verde (de stufat), usturoiul verde, salata, spanacul, loboda, toate acestea rezista bine la temperaturi joase: se planteaza rasadul de salata pentru primavara, cu 2-3 udari obligatoriu; se seamana morcovii, patrunjelul, mazarea, ceapa si usturoiul pentru recoltele timpurii de anul viitor; - se recolteaza merele, perele, gutuile, nucile, prunele; - se aduna porumbul care este copt; - se mai pot aduna semintele de ceapa si loboda; - pentru protejarea pomilor tineri de inghet si de rozatoare vom pune frunze moarte in jurul lor si le vom acoperi tulpinile cu saci. NOIEMBRIE - pe masura ce gogosarii se coc, sunt culesi si pusi la borcan; - sfecla rosie mai poate fi recoltata, curatata de frunzele verzi si depozitata in pivnita; - se mai culege porumbul, se taie cocenii si se pun pe foc; - zarzavaturile vor fi recoltate dupa 1 noiembrie, dupa caderea brumei; - varza se recolteaza tot acum; - toamna se scurteaza radacinile pomilor batrani pentru a le prelungi viata. O lucrare care da bune rezultate la pomii batrani carora li s-au aplicat taieri de regenerare este si intinerirea radacinilor. Aceasta lucrare se face fie in toamna premergatoare regenerarii, fie primavara, inainte de intrarea pomilor in vegetatie, si consta in saparea unui sant circular in dreptul proiectiei coroanei pe sol, adanc de 60-80 cm si lat de 60 cm. Toate radacinile se taie cu fierastraul de pomi si se scot. Apoi santul se acopera cu pamant amestecat cu ingrasaminte. Pentru un pom se socotesc 150 kg gunoi de grajd bine putrezit, 3 kg superfosfat si 1 kg sare potasica. santul se umple pe trei sferturi, se toarna 10 caldari de urina de grajd subtiata cu apa (1 parte urina si 3-4 parti apa). Dupa udat santul se umple definitiv cu pamant. La pomii batrani se face o scurtare foarte puternica a ramurilor de schelet astfel incat jumatate din lungimea lor se taie. Trebuie insa sa respectam cateva reguli la taierea de intinerire: 1) punctul din care se face scurtarea ramurilor trebuie sa se afle deasupra unor ramuri lacome sau a unei ramuri laterale; 2) in locul unde se face taierea, ramura nu trebuie sa fie au groasa de 8-10 cm. Pentru asigurarea unei incarcaturi normale de fructe pe pom, este bine sa se faca si rarirea ramurilor de rod, stiut fiind ca distanta normala intre ele este de 10-20 cm. Trebuie pastrate ramurile de rod cu pozitie laterala, acestea fiind considerate cele mai bune.

Plantarea pomilor fructiferi si lucrarile din primul an Operatia de plantare reprezinta, pentru pomul tanar, o expunere serioasa la numerosi factori de stres. Dintre acestia, cel mai important este legat de afectarea sistemului redicular, care se petrece la scoaterea pomului din solul pepinierei pentru a fi replantat in alta parte. Cu aceasta ocazie, o mare parte din perisorii absorbanti ai radacinilor se rup chiar daca se lucreaza cu mare atentie. Totodata se pot rupe si ramificatii principale ale radacinii mai ales in cazul radacinilor pivotante ce pot patrunde la peste o jumatate de metru adancime in primul an. In afara de aceasta, plantarea la locul definitiv implica schimbari de microclimat, de compozitie chimica a solului, etc. Daca pe langa toti acesti factori intervine si o lipsa serioasa de umiditate a solului, atunci procentul de prindere poate fi serios afectat. Acesta este si principalul motiv pentru care toamna este considerata ca anotimp propice plantarilor de pomi. Acestea pot incepe odata cu desfrunzirea (sfarsitul lui septembrie - octombrie) pe terenuri pregatite cu cateva luni inainte. Este recomandat ca plantarile sa fie incheiate cu 10-15 zile inainte de aparitia ingheturilor de la sfarsitul toamnei. Alt motiv pentru care plantarile de toamna sunt preferate este intrarea pomilor in repaus vegetativ pe durata iernii. Nevoile de hranire in tot acest timp sunt mult reduse, crutand radacina de eforturi mari si oferindu-i astfel suficient timp de adaptare. Plantarile de primavara, desi nu se recomanda, se practica totusi. O primavara secetoasa poate pune probleme serioase puietilor care urmeaza sa intre rapid in vegetatie. De aceea, in aceasta situatie este necesara irigarea (udarea, daca e vorba de un singur pom) a pomilor proaspat plantati. Plantarea pomilor Inainte de inceperea plantarii pomului sau pomilor, daca este vorba de o livada, aveti nevoie de: - balegar fermentat: 1 galeata/pom); - balega proaspata de vita: 1 galeata/pom; - apa; - pamant galben: 1 galeata/25 pomi; - 200 g ingrasamant complex: (N, P, K)/pom. Intr-una din gropile sapate in vederea plantarii si aflata in centrul terenului se va pregati o "mocirla" formata din 1 parte balega proaspata de vita, 1 parte apa peste care se adauga pamant galben pana cand, prin amestecare continua, se obtine o pasta de consistenta medie. In aceasta pasta se vor cufunda complet radacinile pomului sau pomilor fasonati, atatia cati incap in groapa (in cazul ca infiintati o livada). Fasonarea pomilor se executa cu o foarfeca de pomi bine ascutita. Se aplica ata la radacini, cat si la ramificatiile trunchiului, daca exista. Astfel, prin taiere, se elimina DOAR radacinile uscate, rupte sau ranite. Daca, in momentul plantarii, pomul tanar se prezinta ca o varga neramificata aceasta se va reteza, deasupra unui mugure, la o inaltime de 1-1,25 m. Aceasta e inaltimea de prioectare a trunchiului si, in functie de optiuni, dimensiunea indicata poate fi mai mare sau mai mica. Daca insa pomul are deja ramificatii laterale, atunci se va aplica taierea reductiva, care are in principal doua scopuri: - reducerea masei vegetale care va trebui hranita in viitoare perioada de vegetatie de catre radacina si asa slabita prin operatia de dezgropare; - incepera taierilor de formare a coroanei pomului. Prima ramificatie care se va indeparta de la inel este lastarul concurent (in cazul in care acesta nu a fost indepartat in pepiniera). Lastarul concurent este prima ramificatie crescuta imediat sub cresterea anuala a varfului. Acesta are, de regula, o orientare verticala si poate fi la fel de viguros ca si varful insusi. In situatia in care lastarul concurent are o crestere mai convenabila decat varful, din punctul de vedere al pozitiei, vigorii, etc., acesta va fi oprit si se va elimina varful. In acest caz va trebuie eliminata ramificatia de sub lastarul concurent ales ca ax de prelungire. Se va verifica daca in acest caz mai raman suficiente ramificatii pentru proiectarea primului etaj de ramificatii principale. Urmatorul pas este alegerea celor cateva ramificatii principale (dintre cele care exista) care vor constitui sarpantele viitoarei coroane. In acest moment este absolut obligatoriu sa va fi hotarat deja asupra formei de coroana dorita. Revenind, pomii care nu incap in groapa cu ingrasamant se depoziteaza intr-un loc umbros si se invelesc cu saci umeziti. Plantarea incepe de la capatul primului rand in cazul livezilor, unde se va aduce un pom bine mocirlit si o galeata de balegar. Tot timpul vor fi respectate urmatoarele reguli importante: - in zona de deasupra punctului de altoire se poate observa, pe o parte a tulpinii, o zona mai inchisa uneori, pigmentata cu muschi. Aceasta este partea dinspre nord orientata in pepiniera. Si in livada sau gradina, indiferent unde plantati pomul, aceasta orientare trebuie respectata, in sensul ca pomul trebuia plantat cu acea parte indreptata spre nord; - punctul de altoire, vizibil fara dificultate, va trebui sa se situeze la suprafata solului, dau nu mai sus de aceasta. Cu respectarea acestor reguli se va trece la plantarea pomului. O persoana va aseza pomul mocirlit si fasonat, cat mai pe centrul gropii. Daca varfurile radacinilor se aseaza pe fundul gropii, iar punctul de altoire este la nivelul solului se vor arunca mai multe lopeti de pamant luat pentru a face groapa si acesta se va tasa cu piciorul peste radacini. Peste acest prim strat gros de aproximativ 5 cm de pamant se va presara un strat tot de 5 cm de balegar fermentat. Se va continua cu adaugarea si tasarea straturilor de pamant de suprafata (dat la o parte cand s-a facut groapa) si balegar si apoi doar cu a pamantului scos din fundul gropii, atunci cand a fost sapata. Daca groapa este cu mult mai adanca decat inaltimea radacinii, atunci ea se va umple cu pamant de suprafata pana la inaltimea necesara. Acesta se va tasa usor. In continuare se va proceda ca mai sus. In cazul plantarilor de primavara, la radacina fiecarui pom se va face cate un dig circular, menit sa dirijeze apa catre radacina pomului, iar la plantarile de toamna, la radacina fiecarui pom se va face cate un musuroi de pamant de 30-40 cm, menit sa protejeze zona de altoire impotriva inghetului. In cazul livezilor, pe masura ce operatia de plantare evolueaza este bine sa se faca o verificare vizuala, pe randuri, ca toti pomi sa fie in linie, inainte de a-i planta. Se va elimina astfel neajunsul ca la incheierea unui rand sa se constate ca unul sau mai multi pomi nu sunt aliniati perfect cu ceilalti. Urmatoarea actiune este fixarea in pamant a tutorilor (bete ajutatoare de care se leaga tulpina pomului). Inainte de aceasta, este indicata cufundarea varfurilor tutorilor in gudron, smoala topita sau arderea superficiala a acestora. Este recomandabil ca tutorii sa se amplaseze in partea de nord a pomilor lasand un spatiu de doua degete intre tutore si pom. In cazul plantarilor de toamna, inainte de legarea pomului de tutore se va proteja tulpina acestuia impotriva rozatoarelor prin infasurarea cu folie de polietilena sau alte materiale de protectie. Dupa plantarile de primavara aceasta operatie poate fi facuta sau nu, dupa situatia existenta in zona. Legarea puietilor de tutore se poate face cu sfoara, rafie, benzi de plastic, nuiele de rachita, etc. Se va asigura cel putin o zona de tampon formata din paie, iarba uscata, foi, etc. Aceasta trebuie sa impiedice ranirea scoartei prin contact cu tutorele in timpul vanturilor puternice. Lucrarile specifice in primul an de la plantare Sfaturile urmatoare se aplica pomilor plantati toamna si se refera la ingrijirea pomului in iarna ce urmeaza plantarii. In ceea ce priveste pomii plantati primavara, lucrarile despre care se vorbeste in continuare se vor aplica din primavara viitoare. Puietii plantati toamna au stat peste iarna in repaus vegetativ, la fel ca si cei plantati primavara. In iarna ce urmeaza plantarii de toamna se va aplica un tratament cu un insecticid. Administrarea acestuia se face in lunile ianuarie - februarie, intr-o zi cu temperaturi de peste 0 grade Celsius si cu vant slab. In vara ce urmeaza dupa plantarea pomilor, plivitul lastarilor in tinerele coroane trebuie facut cu multa atentie, dar el este necesar in mod obligatoriu. Acum vor fi franati in crestere lastarii concurenti prin ciupirea varfurilor acestora atunci cand au deja lungimi de 15-20 cm (sfarsitul lunii mai si inceputul lui iunie). Tot acum vor fi indepartati complet lastarii crescuri inspre interiorul coroanei sau cele atacate de boli sau colonii de daunatori. Tocmai tarziu in vara, adica atunci cand formatiunile scurte au deja un mugure terminal se pot aplica taierile de vara (sfarsitul lui iulie). Astfel lastarii laterali crescuti pe ramificatiile principale vor fi eliminati pentru aerisirea interiorului coroanei. Lastarii cu lungimi medii, crescuti vertical se vor reduce pana la jumatate din lungime. Lastarii subtiri, dar foarte lungi (peste 30 cm) vor fi scurtati dupa 8-9 frunze de la baza. Acolo unde se remarca aglomerari de vegetatie se vor opera rariri. Daca in vara s-au aplicat taieri corespunzatoare, in iarna nu mai sunt necesare decat taierile de reducere a prelungirii ramurilor de schelet. In anii care urmeaza anului plantarii lucrarile in livada se diversifica si prezinta particularitati legate de specie, soi, etc. Ele nu mai pot fi tratate global cum s-a procedat pana acum cu pregatirea terenului si plantarea propriu-zisa.

Plantele sanitar feresc gradina de daunatori Uneori, pur si simplu nu stii ce sa mai faci ca sa scapi de insectele daunatoare din gradina. O solutie foarte practica si eficienta poate fi cultivarea unor plante sanitar sau plante medicament. Aceste plante contin niste substante foarte puternice, care nu sunt deloc pe placul insectelor daunatoare, al ciupercilor sau al bacteriilor. Este posibil ca unele plante sa se regaseasaca deja in gradina ta, chiar daca nu stiai cat de benefice sunt pentru protejarea altor plante de atacul daunatorilor. Hreanul Hreanul este una dintre cele mai eficiente plante sanitar din gradina, deoarece contine un nivel ridicat de sulfuri de alil, substanta cu miros puternic si intepator. Este indicat sa cultivi hrean printre randurile de legume, in special printre legumele care atrag afide si musculite. Datorita calitatilor sale de planta medicament, hreanul poate combate ciuperca Monilia, care ataca pomii fructiferi si produce boli numite monilioze. Prin urmare, poti cultiva hrean si in apropierea pomilor fructiferi. Specialistii spun ca infuzia de hrean poate combate chiar si nesuferitii gandaci de Colorado, insa ai nevoie de cantitati destul de mari, in functie de suprafata pe care vrei sa o tratezi. Ardeiul iute Ardeii iuti sunt si ei eficienti in combaterea daunatorilor din gradina. Pe langa faptul ca se protejeaza pe sine, ardeiul iute actioneaza ca un gardian si asupra plantelor din jur. Ca planta sanitar, ardeiul iute indeparteaza limacsii si melcii din gradina. Chiar daca ai un spatiu special destinat culturii de ardei iuti, este indicat sa-i plantezi si de-al lungul altor culturi, pentru a le proteja. Pelinul Multi considera pelinul ca fiind o buruiana, insa aceasta planta are proprietati terapeutice si, mai mult, iti protejeaza coacazul si agrisul de atacul ruginei. Daca ai in gradina astfel de arbusti fructiferi, este indicat sa plantezi si pelin in apropiere. Prin uleiurile volatile pe care le emana, pelinul inhiba rugina coacazului. Crizantema salbatica Crizantema salbatica, Tanacetum cinerariaefolium, este o planta sanitar deosebit de eficienta, deoarece contine un insecticid natural puternic, denumit piretrina. Complet inofensiva pentru oameni si animale, piretrina este foarte toxica pentru unele insecte daunatoare. Substanta din crizantema salbatica provoaca moartea prin asfixiere la gandacul de Colorado, paduchii de frunze, paduchii lanosi, tripsii si cicadele. Usturoiul si ceapa Usturoiul si ceapa sunt plante sanitar eficiente, insa nu atat de eficiente precum celelalte mentionate. Deoarece contin alicina, usturoiul si ceapa pot combate daunatori precum afidele, paianjenii rosii, musca de varza si melcii. Alicina protejeaza plantele din jurul usturoiului si al cepei de ciupercile ce produc rugini si fainari. Este recomandat sa cultivi cateva fire de usturoi si de ceapa in apropierea tufelor de trandafiri, pentru a te asigura ca frumoasele tale flori nu vor fi atacate de boli si daunatori. Tot langa tufele de trandafiri poti cultiva levantica. Aceasta planta apara speciile rosaceae de paduchii frunzelor.

Pregateste pomii fructiferi pentru iarna Pomii fructiferi au nevoie de cateva pregatiri pentru a supravietui perioadei de iarna. In functie de varsta acestora, sunt recomandate cateva lucrari ale arborilor fructiferi din gradina. 1 Pomii fructiferi maturi Indeparteaza ramurile uscate ale pomilor fructiferi maturi pentru a indeparta daunatorii si a proteja copacul. Pomii fructiferi maturi, care au facut fructe, se culeg in prima jumatate a toamnei, cu exceptia soiurilor cu fructe care se culeg in ultima luna de toamna. 2 Noii pomi fructiferi din gradina Daca vrei sa plantezi pomi fructiferi noi in gradina, acum este momentul. Toamna, acestia se planteaza in pamant la o adancime de aproximativ 30 cm. Foloseste un pamant de calitate, cu ingrasamant si apa, pentru a-l pune pe fundul gropii. Dupa ce asezi copacul si astupi groapa cu pamant, uda planta moderat. Pe langa pomii fructiferi care se planteaza acum, se mai poate imbogati gradina cu arbusti fructiferi. Construieste in jurul noii plante un musuroi in asa fel incat acesta sa protejeze partea inferioara a copacului sau arbustului. 3 Toaletarea pomilor fructiferi Aduna toate frunzele cazute, fructele stricate, ramurile uscate si celelalte resturi. Dupa adunarea acestora, gramezile se ard, pentru a asigura igiena gradinii si pentru a proteja solul si pomul respectiv. Daca exista pomi fructiferi care nu produc fructe sau sufera de o boala in stadiu avansat, acestia se defriseaza si se pot inlocui cu noi pomi fructiferi. Este indicat ca atunci cand plantezi un copac in locul altuia sa fie vorba despre acelasi tip de pom fructifer (mar inlocuit cu mar etc) si de acelasi soi. Coroana trebuie curatata astfel incat sa fie indepartate crengile uscate, frunzele si pentru ca desimea acesteia sa fie optima. In acest mod se asigura necesarul de lumina pentru pomul fructifer respectiv, in functie de specia acestuia. Inainte de inghetarea pamantului, de pe pomi se indeparteaza drajonii folosind o cazma. Copacul, insa, nu trebuie lovit, pentru a nu favoriza accesul daunatorilor. 4 Tratamente de protejare a copacilor fructiferi Din luna noiembrie, cand pomii fructiferi sunt golasi, este important ca acestia sa fie tratati pentru a rezista peste iarna. In general, copacilor li se aplica tratamente fungicide pe baza de cupru. Exista tratamente fitosanitare care se aplica cu scopul de a proteja copacii de afide, acarieni, fainare, paduchi testosi, rapan etc. O alta protectie de care au nevoie pomii fructiferi si nu numai o reprezinta protectia impotriva variatiilor mari de temperatura. Trunchiul copacilor se varuieste pentru ca acesta sa nu aiba de suferit din cauza gerului si a incalzirilor si racirilor succesive. 5 Fertilizeaza si lucreaza solul din gradina Solul din jurul pomilor fructiferi poate fi fertilizat organic pentru ca pomii sa fie pregatiti pentru perioada de iarna. In acelasi timp, este recomandat ca solul din jurul pomilor fructiferi sa fie sapat, pentru a permite apei sa ajunga la radacini.

Deficienta de calciu la plantele din gradina Calciul este o substanta nutritiva esentiala pentru plantele din gradina. Un sol care contine o cantitate insuficienta de calciu va influenta negativ dezvoltarea plantelor. Descopera, in continuare, cum poti trata deficienta de calciu la plantele din gradina! Influenta calciului asupra plantelor din gradina este majora. Pe langa faptul ca ajuta la dezvoltarea peretilor celulari, calciul are si rolul de a transporta alte substante hranitoare, necesare plantelor. Prin urmare, deficienta de calciu la plante poate avea urmari neplacute, afectand serios intreaga recolta. Simptomele deficientei de calciu Pentru a putea trata lipsa de calciu din sol, este important sa detectezi problema. In acest sens, te vei putea baza pe anumite simptome, care vor "trada" lipsa sau o cantitate insuficienta de calciu din pamant. Deficienta de calciu la plantele din gradina poate lua forme variate. Printre simptomele generale se numara necroza marginilor la frunzele tinere, rasucirea frunzelor si, in cele din urma, uscarea mugurilor. Intr-o prima faza, vor fi afectate partile noi ale plantei, insa, intr-un final, intreaga planta va avea de suferit. La rosii si ardei gras, de exemplu, deficienta de calciu se traduce prin putrezirea partiala a fructului. La mar, problema va fi identificata prin aparitia unor pete maronii (amare la gust) pe suprafata fructelor. Telina se va confrunta cu o dezvoltare insuficienta a frunzelor centrale. Tratarea deficientei de calciu Deficienta de calciu la plantele din gradina poate fi tratata in functie de dimensiunea suprafetei afectate. Daca deficienta nu afecteaza decat o suprafata mica din gradina, o poti remedia cu ajutorul cojilor de oua. Cojile de oua sfaramate se vor descompune in sol si vor elibera calciul necesar plantelor. Pastreaza toate cojile de la ouale pe care le folosesti intr-un container neacoperit in exteriorul casei. Inainte de a le folosi, asigura-te ca ai clatit foarte bine cojile de oua, pentru ca eventualele reziduuri sa nu atraga daunatori. In continuare, adauga cojile de oua sfaramante la baza rasadurilor in timpul sezonului de plantare - coaja de la o jumatate de ou ar trebui sa fie suficienta pentru o planta. Daca ai de tratat o portiune mai mare din gradina, este indicat sa adaugi calciu in sol sub o alta forma. In situatia in care pamantul din gradina este acid, poti adauga var. Acesta este disponibil in mai multe forme, ce actioneaza in feluri diferite: • Carbonatul de calciu (CaCo3) elibereaza treptat calciul in sol, de aceea nu se recomanda aplicarea sa daca urmaresti obtinerea unor rezultate rapide. De regula, carbonatul de calciu este adaugat in pamant pentru a-i creste pH-ul. • Dolomita are avantajul de a oferi si un aport de magneziu, pe langa cel de calciu. Si dolomita se elibereaza treptat in sol. • Oxidul de calciu (varul nestins sau varul ars) are o actiune rapida, insa trebuie utilizat cu precautie, deoarece poate afecta negativ plantele. • Hidroxidul de calciu (varul stins) este obtinut prin combinarea oxidului de calciu cu apa. Este aplicat, de regula, pe pomii din gradina pentru a-i feri de inghet si de daunatori. In general, insa, nu se foloseste si in agricultura.

Cum sa scapi de daunatorii din gradina in mod natural Tratarea culturilor in mod natural este primul pas catre o gradina organica. Acest lucru nu presupune acceptarea fructelor cu viermi sau a legumelor bolnave, deoarece aceste probleme pot fi rezolvate foarte usor, asa cum o faceau bunicii nostri. Iata cateva sfaturi care te vor ajuta sau ai parte de fructe si legume gustoase si sanatoase, fara a folosi substante chimice. 1 Foloseste un pesticid organic Lipsa timpului sau a cunostintelor in domeniul gradinaritului te pot face sa te indrepti catre un pesticid in primul moment in care observi aparitia unui daunator. Inainte de a face acest lucru, este foarte important sa identifici cu exactitate problema si sa alegi solutia potrivita pentru tipul de plante si pentru tipul de daunator. Atunci cand ai stabilit aceste lucruri, precum si daunele ce pot aparea (nu toate insectele dauneaza culturilor de gradina ; din contra, unele ajuta) orienteaza-te catre un pesticid organic. Un astfel de produs nu contine substante chimice si astfel ai siguranta ca recolta ta este 100% naturala si sanatoasa. 2 Trateaza plantele si nu daunatorii De multe ori se intampla ca plantele sa isi schimbe aspectul atunci cand nu primesc resursele necesare pentru o buna crestere. In plus, lipsa de nutrienti le poate face vulnerabile in fara bolilor si daunatorilor. Astfel, este foarte important sa stabilesti daca trebuie sa tratezi solul (prin udari, fertilizari sau smulgerea buruienilor) sau trebuie sa extermini daunatorii. 3 Combina culturile Nu exista daunatori care afecteaza toate plantele, florile sau legumele in acelasi mod. Desi te poate atrage ideea sa ai o gradina plina de trandafiri sau ti-ai propus ca vara viitoare sa obtii o recolta bogata de rosii, riscul ca o cultura mare sa fie distrusa este extrem de ridicat. Culturile combinate se protejeaza reciproc, iar in cazul in care una este afectata de un daunator, ai siguranta ca nu iti va fi distrusa intreaga gradina…4 Respecta lantul trofic Foarte multe insecte, animalute si pasari ajuta culturile mai mult decat crezi. Daca apelezi la spray-ul de insecte sau la pesticid de fiecare data cand vezi o vietate in gradina, vei distruge multe din beneficiile sale naturale. Buburuzele, de exemplu, se hranesc cu afide (paduchii de fruza care dau un aspect extrem de neplacut si pot distruge, in timp, planta). Pasarile se hranesc cu larve, viermi si gandaci, in timp ce broastele, soparlele si chiar serpii curata gradina de alte insecte si daunatori. 5 Informeaza-te Este foarte important sa afli care sunt daunatorii ce pot ameninta o anumita cultura si sa stii cum ii poti indeparta. Iata cateva trucuri

Combate omizile din gradina in mod natural Daca este ceva de ce ar trebui sa te temi in aceasta perioada a anului, atunci clar este vorba despre omizi. Paroase, negre, verzi, cu dungi, mici, mai mari, incovoiate, drepte sau lungi, omizile invadeaza gradina si curtea si nu au nicio jena sa cada pe tine atunci cand te deplasezi pe sub pomii fructiferi. Dar nu faptul ca ajung pe tine este ingrijorator, ci pagubele pe care aceste mici vietati le pot produce legumelor, fructelor si florilor tale. Omizile sunt, de fapt, larve ale fluturilor care se hranesc exclusiv cu frunzele plantelor. Din acest motiv, omizile sunt considerate unii dintre cei mai mari daunatori ai gradinii. Dupa ce in aceasta primavara ti-am sugerat cum sa-ti protejezi gradina de capuse si de tantari, acum a venit momentul sa te ajutam si in lupta cu omizile. Tine cont ca omizile se urca foarte usor si pe zidurile casei si pot intra chiar si in casa daca tii geamul deschis. Combate omizile cu ulei de neem Uleiul de neem este un pesticid natural care nu are efecte adverse asupra plantelor sau asupra ta. Singura tinta a uleiului de neem o reprezinta daunatorii din gradina, printre acestia numarandu-se si omizile. Este indicat sa fii atent in momentul in care pulverizezi uleiul de neem pe plantele afectatate de omizi, deoarece aceasta substanta poate anihila inclusiv insectele benefice in gradina, cum ar fi albinele. Strange omizile cu mana Colectarea manuala a omizilor este cea mai prietenoasa metoda prin care poti scapa de acesti daunatori. Daca te gandesti ca din respectivele omizi urmeaza sa ia nastere fluturi senzationali, poate nu te tenteaza sa le omori cu solutii chimice. Protejeaza-ti mainile cu manusi, ia o galeata de care nu ai nevoie si treci la actiune. Culege toate omizile pe care le vezi in gradina ta. Strange-le intr-o galeata, iar apoi elibereaza-le undeva departe de casa ta. Daca vrei sa te asiguri ca omizile nu vor face pagube nicaieri, atunci anihileaza-le cu o solutie pe baza de sapun lichid si apa. Cultiva plante detestate de omizi Omizile nu suporta mirosul emanat de anumite plante, cum ar fi levantica, pelinul, salvia si menta. Daca vrei sa reduci numarul omizilor sau sa le alungi definitiv, cultiva aceste plante in gradina cu legume sau in apropierea pomilor fructiferi. Atrage pasari care se hranesc cu omizi In perioada in care omizile obisnuiesc sa-ti devasteze gradina, poti recurge la cei mai priceputi exterminatori ai omizilor: pasarile. Pentru a atrage pasarile in gradina, este indicat sa agati in pomi mici recipiente cu graunte. Broastele si soparlele iti sunt si ele de folos in combaterea omizilor. In curte iti este ceva mai usor sa scapi de omizi, pentru ca ratele si gainile le considera delicioase si nu vor ezita sa le manance daca ajung la ele. Combate omizile cu usturoi Probabil stii deja ca usturoiul poate fi un pesticid natural foarte eficient in gradina. Daca te confrunti cu un numar mic de omizi, din loc in loc, le poti anihila cu un amestec de usturoi, ardei iute si apa. Pulverizeaza apa "picanta" in zonele afectate de omizi si in scurt timp vei observa ca larvele au disparut. Ceaiuri contra omizilor Cele mai eficiente ceaiuri impotriva omizilor sunt cele din pelin, hrean, tutun si rubarbar. Ce faci daca metodele naturale nu dau rezultate Coloniile de omizi pot fi, uneori, mult prea numeroase pentru a le putea face fata cu metode naturale. In acest caz, ai nevoie de un insecticid sistemic care otraveste omizile.

Daca nu crezi ceea ce citesti poti vedea pe :

YogaEsoteric.ro

Descoperirile arheologice recente pun sub semnul întrebării teoriile oficiale asupra originii şi evoluţiei omului

Mistere ale istoriei speciei umane


Teoriile ştiinţifice care sunt predate în şcoli şi pe care marea majoritate a oamenilor le acceptă şi le cred sugerează că omul se trage din maimuţă, ajungând la stadiul actual prin evoluţie lentă şi uniformă. Însă, cu puţină atenţie şi rigurozitate, se constată că lucrurile nu sunt chiar aşa de simple. De exemplu, omul din Neanderthal şi omul din Cro-Magnon, două rase inteligente şi diferite din punct de vedere genetic, au trăit în aceeaşi perioadă: cu 30-70.000 de ani în urmă. Omul din Neanderthal a dispărut, iar cel din Cro-Magnon şi-a continuat evoluţia până la omul contemporan.

Întrebarea logică este: dacă au existat două rase umane inteligente diferite într-o anumită perioadă preistorică, de ce nu ar fi existat trei, patru sau chiar cinci rase terestre inteligente în aceeaşi perioadă de timp?

Cranii umane cu forme neobişnuite

Interpretarea datelor arheologice devine şi mai complicată în urma descoperirii a numeroase cranii umane cu forme diferite de cea cunoscută în prezent. Vă prezentăm în continuare câteva exemple.

În bazinul fluviului Zambezi a fost găsit un craniu fosilizat care probabil datează de mai multe sute de mii de ani. Aceasta înseamnă că este mai vechi decât cele din Neanderthal, lucru care dă peste cap toate cronologiile stabilite până acum.

În 1930, în apropiere de Chihuahua, Mexic, într-o grotă, a fost găsit un craniu interesant. Volumul său era de 1.400 cm cubi la un schelet mic (la omul contemporan volumul craniului este de aproximativ 1.450 cm cubi la un adult), din care cauză a fost denumit ,,StarChild” în traducere însemnând copilul stelelor. Acest craniu are o simetrie perfectă şi un volum armonios, ceea ce exclude din start ideea de malformaţie apărută în urma vreunei patologii craniene. Structura osoasă s-a dovedit a fi de două ori mai rezistentă şi mai uşoară decât cea a craniului aparţinând lui Homo Sapiens.

Organizaţia ,,Proiectul StarChild” a înaintat craniul unui laborator britanic, unde i s-a efectuat o analiză detaliată a ADN-ului. Studiul a concluzionat că era fără niciun dubiu vorba despre craniul unei fiinţe umane. În prezent, cele trei fotografii care atestă existenţa acestor cranii circulă pe internet.

În 1880, mai multe cranii umane prezentând protuberanţe cornoase au fost descoperite într-un mormânt, în comitatul Brantford, Pennsylvania. Cu excepţia excrescenţelor osoase de la nivelul frunţii, fiinţele umane cărora le aparţinuseră acele schelete erau normale din punct de vedere anatomic. S-a estimat că trupul lor fusese îngropat în locul respectiv aproximativ în anul 1200 î.Ch. Craniile care au făcut obiectul acestei descoperiri excepţionale au fost trimise la Muzeul American de Investigare din Philadelphia. Au fost furate mai târziu din acest muzeu, dispărând pentru totdeauna, aşa cum s-a petrecut, de altfel, cu majoritatea artefactelor care contrazic teoria oficială a antropologiei.

Câteva tipuri de cranii

Robert Connolly, un pasionat de istorie străveche, a realizat o călătorie în jurul lumii pentru a aduna informaţii despre vechile civilizaţii. Un rezultat surpriză al muncii sale a fost descoperirea acestor cranii cu forme neobişnuite. El le-a fotografiat şi a publicat fotografiile obţinute pe un CD-Rom intitulat ,,În căutarea Înţelepciunii Străvechi”, Cambrix, 1-800-992-8781.

Datorită faptului că există puţine informaţii referitoare la aceste cranii, este dificilă determinarea vechimii lor, raportul lor cu alte umanoide şi plasarea originii acestora într-o cronologie. Anumite cranii sunt atât de diferite de cele pe care le cunoaştem încât am putea considera că aparţin unei cu totul alte rase, rase care ar prezenta o vagă asemănare cu rasa umană.

Connolly a diferenţiat după forma pe care o au, patru grupe de cranii:
-tipul J: ,,Jack-o-lantern” ( nume dat dovleacului utilizat la Halloween)
-tipul M: nume datorat formei specifice a craniului.
-tipul premodern: craniu alungit considerat de către Connolly ca fiind mult mai vechi
-tipul C: ,,cap în formă de con”

Craniile de tip J

Craniul de tip J, în formă de dovleac, a ridicat mai multe întrebări incitante. Este echivalentul craniilor moderne din toate punctele de vedere, cu câteva elemente diferite. Cel mai puţin semnificativ este dimensiunea orbitelor, care sunt cu aproximativ 15% mai mari decât cele prezente la populaţia modernă. Cel mai important element, însă, este capacitatea foarte mare a craniului. Capacitatea cutiei craniene variază între 2.600 cm cubi şi 2.300 cm cubi. Vârsta acestui specimen este necunoscută şi, până în prezent, niciun altul de acest gen nu a mai fost găsit.

Craniul de tip M

Craniul de tip M este şi mai surprinzător decât cel precedent. Este incomplet în partea inferioară a zonei faciale. Însă, conform părţilor care s-au păstrat, caracteristicile acestuia nu variază în raport cu cele ale unui craniu uman clasic. Impresionant este că deţine cea mai mare capacitate craniană din toate specimenele cunoscute. Cei doi ,,lobi” proeminenţi sunt de asemenea anormali. Capacitatea craniană poate fi estimată aproape sigur la 3.000 cm cubi.

Existenţa craniilor de tipul M şi J pare biologic imposibilă. În opinia lui Connolly, singura explicaţie, ipotetică însă, în ceea ce priveşte dimensiunea acestor cranii ar fi că, în cazul celor două grupe, neotenia (capacitatea speciei de a-şi prelungi perioada de creştere înainte de a ajunge la maturitate) era mai ridicată faţă de cea a omului modern. Ceea ce poate însemna şi că durata medie de viaţă a acelor specimene a fost cu mult mai lungă.

Supoziţiile conform cărora ar fi fost vorba de simple deformări sau cazuri de patologie, sunt dificil de justificat. În rândul oamenilor din perioada actuală se mai întâlnesc din când în când cranii care prezintă anomalii în ceea ce priveşte dimensiunea sau forme anormale, dar acele malformaţii rămân în limita valorilor speciei de referinţă.

Conform textelor medicale, cel mai mare craniu înregistrat avea o capacitate de 1.980 cm cubi, dar forma sa era normală. Nu trebuie de asemenea uitat faptul că, creşterea patologică a craniului are consecinţe fatale pentru fiinţa umană respectivă, şi asta încă de la începutul dezvoltării patologiei respective. Natura este fără milă în această privinţă. Toate specimenele prezentate aici însă erau de vârstă matură.

Capacitatea cutiei craniene şi în concluzie dimensiunea creierului, nu este obligatoriu corespondentă cu gradul de inteligenţă. Fiinţa umană cu cel mai mare craniu era un om retardat.

Craniile premoderne şi cele conice de tip C

Când imaginile acestor cranii au fost prezentate în 1996, majoritatea oamenilor au crezut că era vorba de ,,capete alungite”, stil despre care se ştie că a fost practicat în Nubia antică, în Egipt şi în alte culturi. Problema ridicată de această teorie este că respectivele cranii, chiar dacă erau alungite şi înzestrate cu o frunte teşită şi înclinată către în spate, aveau aceeaşi capacitate ca şi cea a craniului uman clasic, singura diferenţă fiind forma obţinută după deformarea frontală şi laterală. Pe de altă parte, nu se întâlnesc cranii în formă de con alături de cranii alungite. Concluzia firească e că nu poate fi vorba despre cazuri izolate de patologie craniană.

Connolly analizează descoperirile făcute în următorii termeni:
,,Partea frontală a craniilor premoderne seamănă cu cea a unei fiinţe umane din familia aşa-zisă pre-Neandherhtal, însă maxilarul inferior, chiar dacă este mult mai robust decât cel din cazul omului modern, are formă şi caracteristici moderne.

Forma şi cutia craniană nu prezintă nicio similitudine cu tipul Erectus şi Neandheratal şi nici cu tipul omului modern. Anumite caracteristici minore ale tipului Neandhertal sunt prezente, cum ar fi de exemplu osul occipital în spatele craniului şi partea de jos teşită a cutiei craniene, alte caracteristici amintesc mai mult de Homo Erectus. Totodată unghiul din partea de jos a cutiei craniene este mai puţin obişnuit. Este exclusă posibilitatea unor deformaţii. Craniul trebuie să fi aparţinut tipului premodern sau tipului humanoid.”

Comparându-l cu un craniu uman modern, se observă că au aceeaşi capacitate a cutiei craniene. Fapt deloc surprinzător ţinând cont că ultimele fiinţe din Neandherhal şi primele fiinţe umane moderne (Cro-Magnon) aveau o cutie craniană mai mare (ambele aproximativ între 1.600 cm cubi şi 1.750 cm cubi) spre deosebire de cea a omului din epoca modernă (aproximativ 1.450 cm cubi).

Reducerea capacităţii craniene rămâne un mister în condiţiile în care cutiile craniene care aparţineau specimenelor datând aproximativ din anul 10.500 î.Ch. sunt mai mici.

Un alt mister dificil de dezlegat: cum se poate ca un reprezentant al tipului aşa-zis de om premodern să fie găsit pe continentul sud-american? Conform antropologiei „ortodoxe”, pur şi simplu acel craniu nu există, pentru că aşa ceva nu este posibil. Textele au stabilit că data de apariţie a omului în America de Nord ar fi fost anul 35.000 î.Ch. şi mult mai târziu pentru America de Sud, conform teoriei oficiale. Singurele tipuri de oameni a căror prezenţă pe continent este admisă, au o anatomie modernă. Există şi alte surse care plasează toate tipurile de fiinţe umane din cele două Americi în perioade mult mai îndepărtate conform numeroaselor descoperiri, însă, oficial, ne mulţumim cu aceste date.

Reprezentanţi moderni ai craniilor descoperite de Connolly

Robert Connolly consideră craniile de tipul C şi cele premoderne ca reprezentând tipul umanoidului necunoscut. În ceea ce priveşte aceste două tipuri, este posibilă realizarea unei comparaţii cu fiinţe în carne şi oase care au trăit pe această planetă. Craniul de tip C poate fi comparat cu o statuie din Louvre reprezentând un ,,Zeu”. Cât despre tipul premodern se aseamănă foarte mult cu statuile egiptene reprezentându-i, printre alţii, pe Nefertiti, pe Akhenaton, pe cei şase copii ai lor, pe regele Tut.

Teoria patologiei craniene este exclusă. Mai multe generaţii prezintă în mod riguros aceleaşi caracteristici. Nu poate fi vorba nici de un efect al unui stil de sculptură care să indice descendenţa din familiile de faraoni, o dovedesc craniile acestora. Pe de altă parte, sarcofagele din Egipt aparţinând dinastiei a XVIII-a conţin cranii de dimensiuni mai mari care au puţine în comun cu cel al ,,omului modern”.

Akhenaton a fost fiinţă umană?

Statuia lui Akhenaton din Muzeul din Cairo este foarte revelatoare. Sub coroana de faraon se distinge un craniu enorm. Akenathon este reprezentat ca având gâtul lung şi urechile mari. Comparându-l cu omul vitruvien (este numele comun dat pentru a schiţa studiul de proporţii ale corpului uman în conformitate cu Vitruvius făcute de Leonardo da Vinci în jurul anului 1492), nicio proporţie aşa zis umană nu îi corespunde. Este foarte înalt, abdomenul este voluminos, braţele şi membrele inferioare sunt foarte subţiri, bicepşii, tricepşii şi pulpele sunt slab dezvoltate fără nicio asemănare cu musculatura unui om obişnuit. Lucrul cel mai frapant este lăţimea şoldurilor, la fel de mare ca şi cea a umerilor. Această fizionomie atât de deosebită se regăseşte la Nefertiti, la fiii acesteia, la regele Tut; este vorba aşadar de o rasă diferită din punct de vedere genetic de cea a omului modern.

Nu poate fi vorba de o simplă malformaţie. Avem de-a face cu o repartizare armonioasă care nu poate fi comparată cu standardul uman modern. Afirmăm deci că în timpul celei de a XVIII-a dinastii egiptene şi, foarte probabil, şi în alte vremuri, o rasă care era diferită de cea umană, conducea Egiptul. Faptul că se vorbea despre faraon ca despre un zeu, nu este o simplă întâmplare. Să te afli în faţa unei astfel de fiinţe trebuie să fi fost impresionant, să trezească stare de teamă şi respect. Faptul că, aşa cum susţine Connolly, astfel de cranii (pe care acesta le numeşte premoderne) au fost găsite şi în Peru şi în Tibet, este pentru că rasa lui Akhenaton a fost dominantă şi în aceste regiuni, în acelaşi timp sau în perioade diferite.

Pentru că era vorba de o rasă „divină”, aşa cum oamenii de atunci îi considerau, facultăţile lor superioare le-au permis să domine lumea şi întreaga populaţie a Pământului la un moment dat. Vehiculele zburătoare descrise în textele sacre amerindiene, vedice, tibetane sau egiptene ar fi putut foarte bine să fie mijlocul pe care această rasă îl folosea pentru a călători şi pentru a lua în mâini destinul rasei umane.

Este o adevărată enigmă la momentul actual ce s-a petrecut cu această rasă diferită de rasa umană obişnuită. De ce nu mai este la putere? De ce se ascunde existenţa ei? Este un lucru cert faptul că elita mondială ne ascunde cu bună ştiinţă artefacte şi antichităţi esenţiale pentru cunoaşterea trecutului nostru îndepărtat. De ce?

Din scrierile străvechi reiese o teorie inedită referitoare la istoria umanităţii

Literatura şi mitologia vechilor civilizaţii abundă de numeroase creaturi neobişnuite – dragoni, şerpi zburători, şopârle cu aripi sau creaturi mitice acvatice. Unele creaturi sunt descrise ca fiind benefice, altele dominatoare şi crude cu oamenii.

Oamenii descriau aceste creaturi ca fiinţe superioare sau ,,zeităţi” care puteau să urce la cer în ,,care de foc” sau ,,corăbii cereşti”. Locuiau în ceruri şi coborau adesea pentru a interveni în evoluţia umană.

Colonizarea acestei planete de către astfel de creaturi este descrisă într-unul din cele mai vechi documente sumeriene, ,,Lista regilor sumerieni”, datând din al treilea mileniu î.Ch. Acest document prezintă lista regilor din Sumer şi perioada de domnie a acestora încă de la începutul timpurilor când strămoşii lor au venit şi au coborât pentru a întemeia mai multe oraşe în câmpia aluvială a Mesopotamiei. Denumiţi ,,Anunnaki”, aceşti proto-sumerieni ar sta la originea civilizaţiei occidentale şi nu numai.

În viziunea tradiţiei babiloniene o creatură acvatică i-a învăţat pe oameni arta civilizaţiei

Tăbliţele cu scriere cuneiformă, din care o importantă colecţie este expusă la Muzeul Britanic, trasează din nou istoria speciei umane mergând înapoi în timp până la 400.000 de ani. În aceste tăbliţe îşi are originea Vechiul Testament, chiar dacă a ajuns la noi filtrat de căile religioase şi sacerdotale prin care ne-a parvenit.

Un alt lucru important a fost transmis prin intermediul acestor tăbliţe. În secolul 3 î.Ch. preotul babilonian Berossus a compilat un tratat în trei volume despre istoria umanităţii. Acesta considera că existenţa omului pe pământ datează cu 432.000 de ani înainte de potop. Numai vechile scrieri sumeriene ar fi putut să îi furnizeze asemenea informaţii. Conform scrierilor lui Berossus, originea civilizaţiei umane a debutat graţie unei creaturi amfibie care a ieşit din Golful Persic pentru a-i învăţa pe oameni arta civilizaţiei. Berossus i-a numit ,,annedoti” ceea ce în traducere din limba greacă însemna ,,respingători”. Berossus a mai făcut referire la aceştia utilizând termenul ,,masurus” care semnifică ,,ticăloşie”.

Mitul Dragonului este un numitor comun al tradiţiilor referitoare la geneză

China: Cele mai vechi scrieri din literatura chineză redate în misteriosul ,,Yi King” menţionează că primele fiinţe umane au fost create de către zeiţa Nu Kua, care era un dragon. Împăraţii chinezi au afirmat din totdeauna că erau descendenţi ai acestei zeiţe.

India: ,,Ramayana” şi ,,Mahabharata”, cele mai vechi şi cele mai celebre scrieri din literatura clasică hindusă, relatează istoria relaţiei dintre oameni şi zeii-şerpi pe care îi consideră ca fiind străbunii lor. În numeroase practici spirituale tradiţionale preoţii arborează capete de dragon.

Africa şi America: Mitologiile meso-americană şi africană relatează faptul că şerpi înaripaţi şi creaturi care semănau cu dragoni au coborât din cer pentru a-i învăţa elemente esenţiale ale civilizaţiei: faimoşii şerpi cu pene.

Occident: Celţii de asemenea venerau puterea Dragonului, ornându-şi bijuteriile, emblemele şi armele cu imaginea dragonului.

Acest mit este constant prezent de mii de ani în toate tradiţiile şi pe toate continentele. Conform lucrărilor lui Sitchin, Boulay şi Ike această origine ar însemna crearea omului de către o rasă superioară numită soriană. Ne-am putea imagina că manifestarea unor asemenea evenimente a fost atât de traumatizantă şi atât de profund înrădăcinată în trecutul nostru, încât cunoaşterea propriei naturi a fost suprimată şi nu a mai rămas din ea decât o amintire alegorică, aşa cum afirmă Boulay. Această opinie, oricât de seducătoare ar fi, nu dezleagă enigma craniilor mai puţin obişnuite prezentate mai sus.

O altă ipoteză referitoare la simbolistica dragonului

Se cunoaşte în ziua de azi faptul că doar 10% din ADN este codificat, restul de 90% fiind considerat drept reziduu ADN conform termenilor ştiinţei oficiale. Nu este complet abuziv să se pretindă că acest rest nu serveşte la nimic? Dacă ADN-ul este un microcosmos trebuie să admitem că există un rost, un trecut, o manifestare prezentă şi un potenţial viitor în restul de 90% . În consecinţă, ar exista în molecula de ADN un potenţial de codare greu de imaginat pentru noi.

Se ştie în ziua de azi că ADN-ul nu determină forma biologică, există un principiu director care se ocupă cu aceasta. Universul vehiculează în fiecare secundă câmpuri morfogenetice (principii directoare) pentru orice formă potenţială de viaţă. Or, atunci când aceste câmpuri întâlnesc condiţii biocompatibile, apare o entitate biologică. Un asemenea proces are loc la scară cosmică, nu se produce ex-nihilo într-o fracţiune de secundă, ţine cont de o anumită evoluţie a formelor biologice preexistente.

Totuşi, dacă analizăm istoria speciei umane pe o durată de jumătate de milion de ani, am putea concepe un timp, condiţii şi locuri favorabile (considerate în general locuri sacre) apariţiei unor rase umane superioare în raport cu noi. Este foarte posibil să fi avut loc salturi cuantice exacte în evoluţia umană, urmate de involuţie. Istoria umană este marcată de apariţia subită a marilor civilizaţii şi de decăderea lor adesea inexplicabilă. Dacă o rasă diferită şi evoluată a apărut în anumite condiţii avem aşadar un prim element al răspunsului. Creaturile civilizaţiei ar fi putut fi nu unilateral extraterestre, ci fiinţe terestre mai avansate pe scară morfogenetică universală. Când condiţiile biocompatibile apariţiei unei astfel de specii încetează, aceste creaturi degenerează antrenând în dispariţia lor întreaga civilizaţie pe care o creaseră.

Craniile atât de bizare care v-au fost prezentate sunt probabil ceea ce a rămas din acele salturi cuantice exacte sau din regresiunile expresiei morfogenetice cosmice. Acest proces ar putea să explice foarte bine morfologia atipică a lui Akhenaton şi a descendenţilor săi.

Analizând omul modern, el nu există decât în virtutea condiţiilor biocompatibile care permit expresia unui principiu director morfogenetic specific. Totuşi, el poate să involueze, să evolueze, sau poate fi înlocuit de o entitate biologică acvatică aflată la un nivel superior pe scara morfogenetică. Himerele, zeii, demi-zeii androgini despre care vorbesc toate textele sacre nu sunt probabil decât rezultatul acestui proces. În ceea ce priveşte Dragonul acesta reprezintă arhetipul, sursa a tot ceea ce germinează, se dezvoltă, înfloreşte, tot ceea ce înoată, merge şi zboară. El conţine proprietăţile holografice ale cosmosului: dintr-o infimă parte poate surveni totul. Or, acest potenţial poate fi exprimat mai ales pe o planetă telurică precum Terra. Acesta este fără îndoială un caz excepţional în cosmos, ceea ce ar explica curiozitatea pe care o manifestă faţă de noi, creaturile extraterestre...

Descoperirile arheologice recente pun sub semnul întrebării teoriile oficiale asupra originii şi evoluţiei omului

Mistere ale istoriei speciei umane


Teoriile ştiinţifice care sunt predate în şcoli şi pe care marea majoritate a oamenilor le acceptă şi le cred sugerează că omul se trage din maimuţă, ajungând la stadiul actual prin evoluţie lentă şi uniformă. Însă, cu puţină atenţie şi rigurozitate, se constată că lucrurile nu sunt chiar aşa de simple. De exemplu, omul din Neanderthal şi omul din Cro-Magnon, două rase inteligente şi diferite din punct de vedere genetic, au trăit în aceeaşi perioadă: cu 30-70.000 de ani în urmă. Omul din Neanderthal a dispărut, iar cel din Cro-Magnon şi-a continuat evoluţia până la omul contemporan.

Întrebarea logică este: dacă au existat două rase umane inteligente diferite într-o anumită perioadă preistorică, de ce nu ar fi existat trei, patru sau chiar cinci rase terestre inteligente în aceeaşi perioadă de timp?

Cranii umane cu forme neobişnuite

Interpretarea datelor arheologice devine şi mai complicată în urma descoperirii a numeroase cranii umane cu forme diferite de cea cunoscută în prezent. Vă prezentăm în continuare câteva exemple.

În bazinul fluviului Zambezi a fost găsit un craniu fosilizat care probabil datează de mai multe sute de mii de ani. Aceasta înseamnă că este mai vechi decât cele din Neanderthal, lucru care dă peste cap toate cronologiile stabilite până acum.

În 1930, în apropiere de Chihuahua, Mexic, într-o grotă, a fost găsit un craniu interesant. Volumul său era de 1.400 cm cubi la un schelet mic (la omul contemporan volumul craniului este de aproximativ 1.450 cm cubi la un adult), din care cauză a fost denumit ,,StarChild” în traducere însemnând copilul stelelor. Acest craniu are o simetrie perfectă şi un volum armonios, ceea ce exclude din start ideea de malformaţie apărută în urma vreunei patologii craniene. Structura osoasă s-a dovedit a fi de două ori mai rezistentă şi mai uşoară decât cea a craniului aparţinând lui Homo Sapiens.

Organizaţia ,,Proiectul StarChild” a înaintat craniul unui laborator britanic, unde i s-a efectuat o analiză detaliată a ADN-ului. Studiul a concluzionat că era fără niciun dubiu vorba despre craniul unei fiinţe umane. În prezent, cele trei fotografii care atestă existenţa acestor cranii circulă pe internet.

În 1880, mai multe cranii umane prezentând protuberanţe cornoase au fost descoperite într-un mormânt, în comitatul Brantford, Pennsylvania. Cu excepţia excrescenţelor osoase de la nivelul frunţii, fiinţele umane cărora le aparţinuseră acele schelete erau normale din punct de vedere anatomic. S-a estimat că trupul lor fusese îngropat în locul respectiv aproximativ în anul 1200 î.Ch. Craniile care au făcut obiectul acestei descoperiri excepţionale au fost trimise la Muzeul American de Investigare din Philadelphia. Au fost furate mai târziu din acest muzeu, dispărând pentru totdeauna, aşa cum s-a petrecut, de altfel, cu majoritatea artefactelor care contrazic teoria oficială a antropologiei.

Câteva tipuri de cranii

Robert Connolly, un pasionat de istorie străveche, a realizat o călătorie în jurul lumii pentru a aduna informaţii despre vechile civilizaţii. Un rezultat surpriză al muncii sale a fost descoperirea acestor cranii cu forme neobişnuite. El le-a fotografiat şi a publicat fotografiile obţinute pe un CD-Rom intitulat ,,În căutarea Înţelepciunii Străvechi”, Cambrix, 1-800-992-8781.

Datorită faptului că există puţine informaţii referitoare la aceste cranii, este dificilă determinarea vechimii lor, raportul lor cu alte umanoide şi plasarea originii acestora într-o cronologie. Anumite cranii sunt atât de diferite de cele pe care le cunoaştem încât am putea considera că aparţin unei cu totul alte rase, rase care ar prezenta o vagă asemănare cu rasa umană.

Connolly a diferenţiat după forma pe care o au, patru grupe de cranii:
-tipul J: ,,Jack-o-lantern” ( nume dat dovleacului utilizat la Halloween)
-tipul M: nume datorat formei specifice a craniului.
-tipul premodern: craniu alungit considerat de către Connolly ca fiind mult mai vechi
-tipul C: ,,cap în formă de con”

Craniile de tip J

Craniul de tip J, în formă de dovleac, a ridicat mai multe întrebări incitante. Este echivalentul craniilor moderne din toate punctele de vedere, cu câteva elemente diferite. Cel mai puţin semnificativ este dimensiunea orbitelor, care sunt cu aproximativ 15% mai mari decât cele prezente la populaţia modernă. Cel mai important element, însă, este capacitatea foarte mare a craniului. Capacitatea cutiei craniene variază între 2.600 cm cubi şi 2.300 cm cubi. Vârsta acestui specimen este necunoscută şi, până în prezent, niciun altul de acest gen nu a mai fost găsit.

Craniul de tip M

Craniul de tip M este şi mai surprinzător decât cel precedent. Este incomplet în partea inferioară a zonei faciale. Însă, conform părţilor care s-au păstrat, caracteristicile acestuia nu variază în raport cu cele ale unui craniu uman clasic. Impresionant este că deţine cea mai mare capacitate craniană din toate specimenele cunoscute. Cei doi ,,lobi” proeminenţi sunt de asemenea anormali. Capacitatea craniană poate fi estimată aproape sigur la 3.000 cm cubi.

Existenţa craniilor de tipul M şi J pare biologic imposibilă. În opinia lui Connolly, singura explicaţie, ipotetică însă, în ceea ce priveşte dimensiunea acestor cranii ar fi că, în cazul celor două grupe, neotenia (capacitatea speciei de a-şi prelungi perioada de creştere înainte de a ajunge la maturitate) era mai ridicată faţă de cea a omului modern. Ceea ce poate însemna şi că durata medie de viaţă a acelor specimene a fost cu mult mai lungă.

Supoziţiile conform cărora ar fi fost vorba de simple deformări sau cazuri de patologie, sunt dificil de justificat. În rândul oamenilor din perioada actuală se mai întâlnesc din când în când cranii care prezintă anomalii în ceea ce priveşte dimensiunea sau forme anormale, dar acele malformaţii rămân în limita valorilor speciei de referinţă.

Conform textelor medicale, cel mai mare craniu înregistrat avea o capacitate de 1.980 cm cubi, dar forma sa era normală. Nu trebuie de asemenea uitat faptul că, creşterea patologică a craniului are consecinţe fatale pentru fiinţa umană respectivă, şi asta încă de la începutul dezvoltării patologiei respective. Natura este fără milă în această privinţă. Toate specimenele prezentate aici însă erau de vârstă matură.

Capacitatea cutiei craniene şi în concluzie dimensiunea creierului, nu este obligatoriu corespondentă cu gradul de inteligenţă. Fiinţa umană cu cel mai mare craniu era un om retardat.

Craniile premoderne şi cele conice de tip C

Când imaginile acestor cranii au fost prezentate în 1996, majoritatea oamenilor au crezut că era vorba de ,,capete alungite”, stil despre care se ştie că a fost practicat în Nubia antică, în Egipt şi în alte culturi. Problema ridicată de această teorie este că respectivele cranii, chiar dacă erau alungite şi înzestrate cu o frunte teşită şi înclinată către în spate, aveau aceeaşi capacitate ca şi cea a craniului uman clasic, singura diferenţă fiind forma obţinută după deformarea frontală şi laterală. Pe de altă parte, nu se întâlnesc cranii în formă de con alături de cranii alungite. Concluzia firească e că nu poate fi vorba despre cazuri izolate de patologie craniană.

Connolly analizează descoperirile făcute în următorii termeni:
,,Partea frontală a craniilor premoderne seamănă cu cea a unei fiinţe umane din familia aşa-zisă pre-Neandherhtal, însă maxilarul inferior, chiar dacă este mult mai robust decât cel din cazul omului modern, are formă şi caracteristici moderne.

Forma şi cutia craniană nu prezintă nicio similitudine cu tipul Erectus şi Neandheratal şi nici cu tipul omului modern. Anumite caracteristici minore ale tipului Neandhertal sunt prezente, cum ar fi de exemplu osul occipital în spatele craniului şi partea de jos teşită a cutiei craniene, alte caracteristici amintesc mai mult de Homo Erectus. Totodată unghiul din partea de jos a cutiei craniene este mai puţin obişnuit. Este exclusă posibilitatea unor deformaţii. Craniul trebuie să fi aparţinut tipului premodern sau tipului humanoid.”

Comparându-l cu un craniu uman modern, se observă că au aceeaşi capacitate a cutiei craniene. Fapt deloc surprinzător ţinând cont că ultimele fiinţe din Neandherhal şi primele fiinţe umane moderne (Cro-Magnon) aveau o cutie craniană mai mare (ambele aproximativ între 1.600 cm cubi şi 1.750 cm cubi) spre deosebire de cea a omului din epoca modernă (aproximativ 1.450 cm cubi).

Reducerea capacităţii craniene rămâne un mister în condiţiile în care cutiile craniene care aparţineau specimenelor datând aproximativ din anul 10.500 î.Ch. sunt mai mici.

Un alt mister dificil de dezlegat: cum se poate ca un reprezentant al tipului aşa-zis de om premodern să fie găsit pe continentul sud-american? Conform antropologiei „ortodoxe”, pur şi simplu acel craniu nu există, pentru că aşa ceva nu este posibil. Textele au stabilit că data de apariţie a omului în America de Nord ar fi fost anul 35.000 î.Ch. şi mult mai târziu pentru America de Sud, conform teoriei oficiale. Singurele tipuri de oameni a căror prezenţă pe continent este admisă, au o anatomie modernă. Există şi alte surse care plasează toate tipurile de fiinţe umane din cele două Americi în perioade mult mai îndepărtate conform numeroaselor descoperiri, însă, oficial, ne mulţumim cu aceste date.

Reprezentanţi moderni ai craniilor descoperite de Connolly

Robert Connolly consideră craniile de tipul C şi cele premoderne ca reprezentând tipul umanoidului necunoscut. În ceea ce priveşte aceste două tipuri, este posibilă realizarea unei comparaţii cu fiinţe în carne şi oase care au trăit pe această planetă. Craniul de tip C poate fi comparat cu o statuie din Louvre reprezentând un ,,Zeu”. Cât despre tipul premodern se aseamănă foarte mult cu statuile egiptene reprezentându-i, printre alţii, pe Nefertiti, pe Akhenaton, pe cei şase copii ai lor, pe regele Tut.

Teoria patologiei craniene este exclusă. Mai multe generaţii prezintă în mod riguros aceleaşi caracteristici. Nu poate fi vorba nici de un efect al unui stil de sculptură care să indice descendenţa din familiile de faraoni, o dovedesc craniile acestora. Pe de altă parte, sarcofagele din Egipt aparţinând dinastiei a XVIII-a conţin cranii de dimensiuni mai mari care au puţine în comun cu cel al ,,omului modern”.

Akhenaton a fost fiinţă umană?

Statuia lui Akhenaton din Muzeul din Cairo este foarte revelatoare. Sub coroana de faraon se distinge un craniu enorm. Akenathon este reprezentat ca având gâtul lung şi urechile mari. Comparându-l cu omul vitruvien (este numele comun dat pentru a schiţa studiul de proporţii ale corpului uman în conformitate cu Vitruvius făcute de Leonardo da Vinci în jurul anului 1492), nicio proporţie aşa zis umană nu îi corespunde. Este foarte înalt, abdomenul este voluminos, braţele şi membrele inferioare sunt foarte subţiri, bicepşii, tricepşii şi pulpele sunt slab dezvoltate fără nicio asemănare cu musculatura unui om obişnuit. Lucrul cel mai frapant este lăţimea şoldurilor, la fel de mare ca şi cea a umerilor. Această fizionomie atât de deosebită se regăseşte la Nefertiti, la fiii acesteia, la regele Tut; este vorba aşadar de o rasă diferită din punct de vedere genetic de cea a omului modern.

Nu poate fi vorba de o simplă malformaţie. Avem de-a face cu o repartizare armonioasă care nu poate fi comparată cu standardul uman modern. Afirmăm deci că în timpul celei de a XVIII-a dinastii egiptene şi, foarte probabil, şi în alte vremuri, o rasă care era diferită de cea umană, conducea Egiptul. Faptul că se vorbea despre faraon ca despre un zeu, nu este o simplă întâmplare. Să te afli în faţa unei astfel de fiinţe trebuie să fi fost impresionant, să trezească stare de teamă şi respect. Faptul că, aşa cum susţine Connolly, astfel de cranii (pe care acesta le numeşte premoderne) au fost găsite şi în Peru şi în Tibet, este pentru că rasa lui Akhenaton a fost dominantă şi în aceste regiuni, în acelaşi timp sau în perioade diferite.

Pentru că era vorba de o rasă „divină”, aşa cum oamenii de atunci îi considerau, facultăţile lor superioare le-au permis să domine lumea şi întreaga populaţie a Pământului la un moment dat. Vehiculele zburătoare descrise în textele sacre amerindiene, vedice, tibetane sau egiptene ar fi putut foarte bine să fie mijlocul pe care această rasă îl folosea pentru a călători şi pentru a lua în mâini destinul rasei umane.

Este o adevărată enigmă la momentul actual ce s-a petrecut cu această rasă diferită de rasa umană obişnuită. De ce nu mai este la putere? De ce se ascunde existenţa ei? Este un lucru cert faptul că elita mondială ne ascunde cu bună ştiinţă artefacte şi antichităţi esenţiale pentru cunoaşterea trecutului nostru îndepărtat. De ce?

Din scrierile străvechi reiese o teorie inedită referitoare la istoria umanităţii

Literatura şi mitologia vechilor civilizaţii abundă de numeroase creaturi neobişnuite – dragoni, şerpi zburători, şopârle cu aripi sau creaturi mitice acvatice. Unele creaturi sunt descrise ca fiind benefice, altele dominatoare şi crude cu oamenii.

Oamenii descriau aceste creaturi ca fiinţe superioare sau ,,zeităţi” care puteau să urce la cer în ,,care de foc” sau ,,corăbii cereşti”. Locuiau în ceruri şi coborau adesea pentru a interveni în evoluţia umană.

Colonizarea acestei planete de către astfel de creaturi este descrisă într-unul din cele mai vechi documente sumeriene, ,,Lista regilor sumerieni”, datând din al treilea mileniu î.Ch. Acest document prezintă lista regilor din Sumer şi perioada de domnie a acestora încă de la începutul timpurilor când strămoşii lor au venit şi au coborât pentru a întemeia mai multe oraşe în câmpia aluvială a Mesopotamiei. Denumiţi ,,Anunnaki”, aceşti proto-sumerieni ar sta la originea civilizaţiei occidentale şi nu numai.

În viziunea tradiţiei babiloniene o creatură acvatică i-a învăţat pe oameni arta civilizaţiei

Tăbliţele cu scriere cuneiformă, din care o importantă colecţie este expusă la Muzeul Britanic, trasează din nou istoria speciei umane mergând înapoi în timp până la 400.000 de ani. În aceste tăbliţe îşi are originea Vechiul Testament, chiar dacă a ajuns la noi filtrat de căile religioase şi sacerdotale prin care ne-a parvenit.

Un alt lucru important a fost transmis prin intermediul acestor tăbliţe. În secolul 3 î.Ch. preotul babilonian Berossus a compilat un tratat în trei volume despre istoria umanităţii. Acesta considera că existenţa omului pe pământ datează cu 432.000 de ani înainte de potop. Numai vechile scrieri sumeriene ar fi putut să îi furnizeze asemenea informaţii. Conform scrierilor lui Berossus, originea civilizaţiei umane a debutat graţie unei creaturi amfibie care a ieşit din Golful Persic pentru a-i învăţa pe oameni arta civilizaţiei. Berossus i-a numit ,,annedoti” ceea ce în traducere din limba greacă însemna ,,respingători”. Berossus a mai făcut referire la aceştia utilizând termenul ,,masurus” care semnifică ,,ticăloşie”.

Mitul Dragonului este un numitor comun al tradiţiilor referitoare la geneză

China: Cele mai vechi scrieri din literatura chineză redate în misteriosul ,,Yi King” menţionează că primele fiinţe umane au fost create de către zeiţa Nu Kua, care era un dragon. Împăraţii chinezi au afirmat din totdeauna că erau descendenţi ai acestei zeiţe.

India: ,,Ramayana” şi ,,Mahabharata”, cele mai vechi şi cele mai celebre scrieri din literatura clasică hindusă, relatează istoria relaţiei dintre oameni şi zeii-şerpi pe care îi consideră ca fiind străbunii lor. În numeroase practici spirituale tradiţionale preoţii arborează capete de dragon.

Africa şi America: Mitologiile meso-americană şi africană relatează faptul că şerpi înaripaţi şi creaturi care semănau cu dragoni au coborât din cer pentru a-i învăţa elemente esenţiale ale civilizaţiei: faimoşii şerpi cu pene.

Occident: Celţii de asemenea venerau puterea Dragonului, ornându-şi bijuteriile, emblemele şi armele cu imaginea dragonului.

Acest mit este constant prezent de mii de ani în toate tradiţiile şi pe toate continentele. Conform lucrărilor lui Sitchin, Boulay şi Ike această origine ar însemna crearea omului de către o rasă superioară numită soriană. Ne-am putea imagina că manifestarea unor asemenea evenimente a fost atât de traumatizantă şi atât de profund înrădăcinată în trecutul nostru, încât cunoaşterea propriei naturi a fost suprimată şi nu a mai rămas din ea decât o amintire alegorică, aşa cum afirmă Boulay. Această opinie, oricât de seducătoare ar fi, nu dezleagă enigma craniilor mai puţin obişnuite prezentate mai sus.

O altă ipoteză referitoare la simbolistica dragonului

Se cunoaşte în ziua de azi faptul că doar 10% din ADN este codificat, restul de 90% fiind considerat drept reziduu ADN conform termenilor ştiinţei oficiale. Nu este complet abuziv să se pretindă că acest rest nu serveşte la nimic? Dacă ADN-ul este un microcosmos trebuie să admitem că există un rost, un trecut, o manifestare prezentă şi un potenţial viitor în restul de 90% . În consecinţă, ar exista în molecula de ADN un potenţial de codare greu de imaginat pentru noi.

Se ştie în ziua de azi că ADN-ul nu determină forma biologică, există un principiu director care se ocupă cu aceasta. Universul vehiculează în fiecare secundă câmpuri morfogenetice (principii directoare) pentru orice formă potenţială de viaţă. Or, atunci când aceste câmpuri întâlnesc condiţii biocompatibile, apare o entitate biologică. Un asemenea proces are loc la scară cosmică, nu se produce ex-nihilo într-o fracţiune de secundă, ţine cont de o anumită evoluţie a formelor biologice preexistente.

Totuşi, dacă analizăm istoria speciei umane pe o durată de jumătate de milion de ani, am putea concepe un timp, condiţii şi locuri favorabile (considerate în general locuri sacre) apariţiei unor rase umane superioare în raport cu noi. Este foarte posibil să fi avut loc salturi cuantice exacte în evoluţia umană, urmate de involuţie. Istoria umană este marcată de apariţia subită a marilor civilizaţii şi de decăderea lor adesea inexplicabilă. Dacă o rasă diferită şi evoluată a apărut în anumite condiţii avem aşadar un prim element al răspunsului. Creaturile civilizaţiei ar fi putut fi nu unilateral extraterestre, ci fiinţe terestre mai avansate pe scară morfogenetică universală. Când condiţiile biocompatibile apariţiei unei astfel de specii încetează, aceste creaturi degenerează antrenând în dispariţia lor întreaga civilizaţie pe care o creaseră.

Craniile atât de bizare care v-au fost prezentate sunt probabil ceea ce a rămas din acele salturi cuantice exacte sau din regresiunile expresiei morfogenetice cosmice. Acest proces ar putea să explice foarte bine morfologia atipică a lui Akhenaton şi a descendenţilor săi.

Analizând omul modern, el nu există decât în virtutea condiţiilor biocompatibile care permit expresia unui principiu director morfogenetic specific. Totuşi, el poate să involueze, să evolueze, sau poate fi înlocuit de o entitate biologică acvatică aflată la un nivel superior pe scara morfogenetică. Himerele, zeii, demi-zeii androgini despre care vorbesc toate textele sacre nu sunt probabil decât rezultatul acestui proces. În ceea ce priveşte Dragonul acesta reprezintă arhetipul, sursa a tot ceea ce germinează, se dezvoltă, înfloreşte, tot ceea ce înoată, merge şi zboară. El conţine proprietăţile holografice ale cosmosului: dintr-o infimă parte poate surveni totul. Or, acest potenţial poate fi exprimat mai ales pe o planetă telurică precum Terra. Acesta este fără îndoială un caz excepţional în cosmos, ceea ce ar explica curiozitatea pe care o manifestă faţă de noi, creaturile extraterestre...

In speranta ca pot fi de ajutor celor cu probleme de sanatate .

Multa sanatate tuturor.
1.CURA DE DEZINTOXICARE DE O ZI
Aveti nevoie de: - 2 pliculete de 30 de gr fiecare de sare amara (sulfat de magneziu) din farmacie pe care le dizolvati in 750 ml apa. Obtineti o solutie laxativa pe care o impartiti in 3 cani de cate 250 ml fiecare. - 200 ml ulei de masline presat la rece + zeama de la 3 lamai In ziua respectiva luati masa de dimineata la ora 10.00 si pana la ora 14.00 nu mai mancati nimic.
Ora 14.00 - Luati prima cana (250 ml) de laxativ
Ora 16.00 - Luati a doua cana (250 ml) de laxativ
Ora 18.00 - Se inghite uleiul de masline (200 ml) cu zeama de la 3 lamai si apoi, obligatoriu se sta pe partea dreapta 1/2 ora.
Ora 22.00 - Luati ultima cana (250 ml) de laxativ
Ora 23.00 - Se mananca o cana de gris fiert in lapte. Pe parcursul curei se poate bea apa in afara de o ora inainte si o ora dupa ce luati uleiul. Veti avea multe scaune; e bine sa va controlati fecalele pentru a vedea ceea ce eliminati. Excesul de bilirubina precipita sub forma de bilute verzi gelatinoase (sunt imbibate cu ulei), colesterolul sub forma de bilute albe; iar nisipul si malul ies ca atare. Dupa cura de dezintoxicare puteti incepe regimul naturist propriuzis.
Atentie: - Cei cu diabet, pe parcursul curei pot manca normal insa in cantitat i foarte mici. O ora inainte si dupa ce luati uleiul de masline nu mancati nimic. - Cei cu gastrita hiperacida si ulcer nu folosesc solutia laxativa, ci numai solutia uleioasa de la ora 18.00. In schimb, timp de doua zile, incepand cu ziua in care se face cura, vor face doua clisme pe zi: una dimineata si una seara cu doi litri de ceai de musetel.

2.Cura de purificare in patru zile
Sanatate inainte de toate, spune un veche zicala romaneasca, referindu-se la un lucru pe cat de pretios pe atat de neglijat. Alimentatia gresita sau deficitara, respiratia incorecta, ritmul de viata alert, factorii nocivi de mediu, lipsa somnului, stresul modern, drenajul insuficient al organelor de eliminare, toate acestea conduc in timp la acumularea de toxine in organism. Iar surplusul de toxine la randul sau, neeliminat in timp util, poate declansa aparitia anumitor boli in organism. Sistemul imunitar are nevoie ca din cand in cand sa fie intarit, iar organismul sa fie revitalizat printr-o cura de eliminare a toxinelor. Una dintre cele mai usoare si eficiente metode de detoxifiere a organismului este cea propusa de N.V. Walker. Prin aceasta cura de dezintoxicare, toxinele sunt eliminate din organism prin mai multe canale si anume: prin porii pielii, prin rinichi, prin plamani si prin intestine. Referindu-se la procesul de purificare care are loc in timpul acestei cure, Iuli Dribnohod in “1000 de retete ale frumusetii” ne explica: “Sudoarea nu este nimic altceva decat rezultatul actiunii glandelor sudoripare, care arunca afara din organism toxinele daunatoare. Rinichii inlatura din ficat produsul final, rezultat din prelucrarea hranei si metabolism, iar intestinul elimina nu numai deseurile alimentare, dar si toxinele rezultate din activitatea organismului”. Cum sunt eliminate toxinele din organism? Cura de detoxifiere propusa de N.V. Walker presupune consumarea in timpul diminetii, pe stomacul gol a unei solutii formate din apa calda si sare amara (concentratia ideala este de o lingura de sare la 200 ml de apa). Astfel, toxinele sunt inlaturate din organism prin intermediul intestinului, solutia cu sare actionand in mod direct asupra limfei toxice. Apa cu sare si suc de grapefruit
Acumularea toxinelor are loc in intestin, urmand ca eliberarea acestora sa se efectueze prin desertarea repetata a intestinului. Prin acest procedeu se poate elibera o cantitate de toxine de 3-4 litri. Ca sa nu aiba loc un dezechilibru in organism, lichidul care a fost eliberat trebuie readus la loc. Se recomanda de aceea consumarea unei cantitati de doi litri de suc de citrice dizolvat in doi litri de apa.
3.Cura de purificare in patru zile
Pentru prepararea sucului de citrice sunt necesare patru grepfruit-uri mari sau sase de dimensiune mai mica, doua lamai mari (sau trei mai mici) si mai multe portocale astfel incat sa se obtina o cantitate de doi litri de suc proaspat. Ulterior, sucul se amesteca cu doi litri de apa. Amestecul obtinut se bea dupa jumatate de ora de la consumarea solutie de sare amara si apoi din jumatate in jumatate de ora pana cand lichidul este consumat. Persoana care tine aceasta cura de dezintoxicare nu trebuie sa manance nimic pe parcursul intregii zile.
Efectuarea clismei_ De asemenea, seara, inainte de culcare, trebuie efectuata o clisma cu doi litri de apa in care se adauga putina zeama de lamaie sau ceai de musetel. Clisma nu este recomandata doar pentru tratarea diverselor afectiuni, ci si pentru prevenirea imbolnavirilor. Prin intermediul acesteia are loc o curatare a intestinului gros, eliminandu-se astfel toxinele.
Cura de detoxifiere trebuie efectuata intr-un interval de trei zile (consecutiv, fara pauze intre ele), urmand ca in cea de a patra zi sa fie consumate legume si fructe crude. “In final, in organism se vor elimina 12 litri de limfa toxica, ce va fi inlocuita cu aceeasi cantitate de lichid alcalin, menit sa accelereze restabilirea echilibrului bazic al oragnismului,

Aceasta reteta a unui farmacist antic a fost gasita in 1972 intr-o manastire budista din Muntii Tibetului. MOD DE PREPARARE: Intr-un borcan de sticla se pun 350 grame de usturoi zdrobit peste care se toarna 220-250 de grame alcool de 95-96°, rom sau tarie. Borcanul se inchide ermetic si se pune in frigider timp de 10 zile. In cea de-a 11-a zi se filtreaza totul cu o strecuratoare foarte fina sau cu tifon. Lichidul obtinut se toarna in acelasi borcan si se pune inca 2 zile in frigider. Dupa aceasta perioada remediul este gata pentru tratament (picaturile se pot lua cu putin lapte sau apa inainte de a incepe sa mancam), dupa cum urmeaza: VEZI TABEL MAI JOS “nr de picaturi’ Acest preparat din extract de usturoi curata organismul de grasimi si pietre, imbunatateste metabolismul si astfel toate vasele sangvine (re)devin mai elastice. Regleaza greutatea corpului, topeste cheagurile de sange, vindeca diafragma miocardica bolnava, arterioscleroza, inapetenta (lipsa poftei de mancare), sinuzita, hipertensiunea, bolile bronho-pulmonare, face sa dispara artritele, artrozele si reumatismul. Vindeca gastritele, ulcerele de stomac si hemoroizii, absoarbe orice fel de tumori externe si interne, vindeca diferitele tulburari de vedere si auz, impotenta. Are efect benefic asupra intregului organism. ATENTIE: Alcoolul nu trebuie sa contina alte substante (clorura de benzalconiu sau metanol). NUMAR DE PICATURI ZIUA MIC-DEJUN PRANZ CINA 1 1 2 3 2 4 5 6 3 7 8 9 4 10 11 12 5 13 14 15 6 16 17 18 7 12 11 10 8 9 8 7 9 6 5 4 10 3 2 1 11 15 25 25 12 25 25 25 Se va continua cu cate 25 de picaturi, de 3 ori pe zi, pana la terminarea intregii cantitati TERAPIA NU SE POATE REPETA DECAT ODATA LA 5 ANI

drenor biliar

Pentru stimularea vezicii biliare iti sugerez sucul de sfecla rosie. Atentie, cantitatea sa nu fie mai mare de 50 ml pentru ca este un puternic drenor biliar, si trebuie combinata numai cu apa plata.Si sucul de morcovi este de asemeni foarte bun. Cura dureaza 21 zile cu 10 zile pauza. Se poate repeta la nevoie. Multa sanatate

Curatare fiere

Recomand tuturor celor care au fierea incarcata ( dar nu cu pietre ) sucul de ridiche neagra proaspat , obtinut la storcator de fructe-legume . Se poate lua amestecat cu miere de albine caci e cam iute . Cei care au si afectiuni stomacale sa se abtina . Sanatate !

PIETRE LA FIERE


Un tratament care a dat rezultate suta la % : se ia 25 g sare sulfat de magneziu se amesteca cu 300ml apa calduta si se bea pe stomacul gol . Apoi stai pe partea dreapta 30min cu o sticla de apa calda deasupra ficatului .Dupa 2-3 ore isi face efectul ,este laxativ . Se fac trei sedinte ,adica o data pe saptamana .Curata fierea de nisip ,mal si pietre . Pietrele nu trebuie sa fie mai mari de 5mm . Eu am urmat acest tratament apoi m-am dus din nou la eco si fierea era curata ,nu mai aveam nimic .