Epistola pentru iubitul meu...
... nici nu stiu de unde sa incep, pentru ca imi este foarte greu sa exprim in cuvinte aceasta iubire, sa descriu aceasta raza de soare care imi face viata minunata in fiecare dimineata.

De multe ori m-am intrebat cum arata dragostea, cum se simte, ce simt oamenii atunci cand sunt indragostiti... Asa arata dragostea, asa cum mi-ai aratat-o tu in fiece zi, in fiece minut petrecut impreuna sau departe unul de celalalt!

Iti amintesti cand mi-ai ridicat privirea din pamant, cand mi-ai descretit fruntea, mi-ai sters lacrimile si mi-ai privit chipul? Era o zi frumoasa de primavara si eram impreuna pe strazile vechi ale Sighisoarei... Mi-ai luat mana rece si tremuranda in mana ta calda, protectoare si impreuna am plecat cu capul in nori in viata.

Iti amintesti cand mi-ai spus ca si atunci cand dorm te iubesc? Mi-ai spus ca iubirea se vede pe chipul meu, atunci cand te strang in brate si nu vreau sa iti dau drumul pana la prima raza de soare.

Imi este dor de tine chiar si atunci cand esti langa mine, pentru ca imi doresc sa simt privirea ta, sa imi acoperi trupul cu bratele si sa spui ca imi vei fi mereu aproape.

Onestitate, incredere, implicare, dragoste, tu, eu, noi... toate acestea de la tine le-am invatat. Esti ingerul meu, am devenit dependenta de viata alaturi de tine, de aura ta, de linistea si incantarea pe care o simt alaturi de tine. Vad acestea pe chipul tau, in fotografia pe care o am in mana. Simt linistea si fericirea uitandu-ma la o foaie de hartie care are chipul tau.

Esti tot ce mi-am dorit, chiar mai mult decat as fi avut puterea sa imi doresc vreodata. Totul in jurul meu a prins viata si parca tot ce ma inconjoara imi inspira fericire.

Au fost momente in care te-am urat pentru ca nu am putut sa te sterg din minte, au fost clipe in care m-ai ranit si ai pus lacrimi pe fata mea, dar chiar si atunci am stiut ca vom ramane impreuna.

Esti o parte din mine, chiar daca acum nu-mi esti alaturi. Esti cel pe care, uneori, mi-as fi dorit sa il uit, cel pe care l-am iubit si nu l-am uitat, cel pe care il iubesc nebuneste, desi mi-ai frant inima.

Imi e dor de respiratia ta in parul meu, de savoarea sarutului tau din fiecare seara, de mana calda care ma proteja, de zambetul meu atunci cand iti vedeam chipul in fiecare dimineata, de plimbarile nocturne pe malul marii, de cuvintele soptite in ureche, corpul pe care il strangeam strans la piept in fiecare noapte, duminicile in care citeam impreuna aceeasi carte, rasetele din miez de noapte, imi e dor de modul in care intuiai temerile mele cele mai ascunse, felul in care imi mangaiai fiecare punct al corpului, imi e dor sa impart cu tine lacrimile de fericire...

Nu pot ingropa toate secretele, nici nu imi doresc asta, le am aici, in suflet, la fel ca tine... Te simt langa mine mai mult decat oricand, simt cum inima mea bate odata cu a ta, iti aud pasii care se indreapta spre mine, aproape ca simt imbratisarea ta, totul pare atat de real! Sunt fericita sa spun ca orice s-ar intampla, iti voi fi alaturi...

Te iubesc!